Pregătind o vacanță în Italia, am citit de curând despre cât de complicat și de riscant este să închiriezi o mașină în sistem rent-a-car în această țară: pe mai multe forumuri, un mare număr de clienți nemulțumiți se plângeau de tot felul de probleme pe care le-au întâmpinat la închirierea unei mașini. Textele desprinse parcă din povești de groază erau insoțite de review-uri foarte proaste de 1-2 stele din 5 disponibile pentru mai multe firme de închirieri locale precum „Sicily by Car” sau „Noleggiare” dar și pentru câteva firme mai mari, internaționale.
Printre problemele enumerate pe forumuri erau:
1. Se acceptă ca garanție pentru mașină numai card de credit (problemă: eu nu am așa ceva… și nici nu doresc să-mi fac; am numai card de debit)
2. Suma blocată pe card cu titlu de garanție este uriașă – în jurul a 1700 Euro pentru o mașină din clasa mică, indiferent de durata închirierii.
3. Agenții încearcă să îți vândă upgrade-uri contra cost pentru că nu au destule mașini mici disponibile. Spre exemplu, dacă tu ai rezervat o mașină din clasa economică (VW Polo), vor încerca să îți ofere o clasă superioară (VW Golf) pentru X euro în plus pe zi. Ar trebui să îți ofere upgrade-ul gratuit dacă nu au mașina din clasa rezervată de tine.
4. Încearcă să te oblige să cumperi asigurări suplimentare foarte scumpe, în special dacă nu ai card de credit sau destui bani pe card ca să acoperi garanția uriașă de peste 1700 euro.
5. Dacă returnezi mașina în afara programului lor de lucru (practic lăsând mașina în parcarea lor și cheile într-o cutie poștală specială) iar mașina nu este inspectată de ei în prezența ta, îți rețin sume importante din garanție pentru defecte și zgârieturi imaginare etc.
6. Angajații firmelor de închirieri nu prea vorbesc engleză, ceea ce face comunicarea cu ei relativ dificilă, în special atunci când sunt neînțelegeri.
Așaaa deci… vă imaginați că după ce am citit toate astea, m-am cam ingrijorat. Dar am început să caut cea mai bună variantă disponibilă și m-am pregătit și de o ceartă serioasă pe teren, la biroul firmei de închirieri auto, întrucât aceasta părea să fie norma.
1. Prima provocare: rent-a-car fără card de credit
Într-adevăr am căutat pe mai multe site-uri rent-a-car și mai peste tot apărea scris mic la secțiunea „Alte informații” că firma de închirieri auto acceptă numai card de credit și că e obligația ta să ai „suficienți” bani disponibili care să poate fi blocați ca garanție.
După căutări îndelungi, am ajuns la concluzia ca numai o singură firmă, ceva mai mare și mai scumpă numită „Europcar” accepta și card de debit. Am discutat pe chat cu un angajat al lor care mi-a confirmat că în Italia acceptă și card de debit (deși a ținut să menționeze că ei ar prefera card de credit) și de asemenea mi-a confirmat că vor bloca o sumă de peste 1700 euro, nu mai știu exact cât. Am făcut un print screen pe care să îl am ca argument în caz că nu mă înțeleg cu colegii lui de la biroul din aeroport.
2. Cum găsim un preț OK?
Bun acum că găsisem singura firmă rent-a-car de la care puteam să închiriem, voiam un preț bun pentru 12 zile. Pe site-ul lor oficial, cea mai mică mașină cu 4 locuri costa cca. 360 euro + încă vreo 330 euro asigurarea, ceea ce mi s-a părut extrem de scump!
Am încercat mai multe variante de site-uri specializate care comparau prețuri de la mai mulți furnizori de tipul autoeurope.com (sunt zeci de astfel de site-uri) dar cele mai bune oferte le-am găsit pe site-urile americane de travel: Expedia.com și Orbitz.com, pe care vi le recomand. Au prețuri foarte competitive, și exprimate în USD, care este oricum mai slab (mai ieftin) decât Euro.
Până la urmă am rezervat prin Expedia o mașină mică de 4 locuri (Peugeot 208 / Opel Corsa sau echivalentă ziceau ei) de la Europcar cu 237 USD + o asigurare all inclusive de 132 USD. Deci mai puțin de jumătate din banii pe care mi-i cerea site-ul oficial Europcar. Am plătit cu cardul online – am primit confirmarea pe mail – am tipărit-o și am pus-o la dosarul de călătorie.
3. Ziua Z: mă prezint la biroul rent-a-car de la aeroport
Proaspat debarcat din avion, mă prezint la biroul de închirieri Europcar din terminal. Afișez un zâmbet larg dar sunt încordat ca un arc, pregătit serios de ceartă, la primul cuvânt greșit pe care îl scoate agentul firmei rent-a-car.
Din acest moment surprizele (plăcute) se țin lanț:
- tipul vorbește engleză foarte bine, e simpatic și are totul pregătit pentru mine, astfel că în două minute am cheile în brațe și sunt gata să-mi încep vacanța.
- mașina este o Lancia Y, ultimul model, exact din clasa pe care am rezervat-o eu… nici vorbă de upgrade cu costuri suplimentare
- are câteva defecte (mici zgârieturi) care sunt notate atent pe contract
- nu am card de credit => cel de debit e absolut OK, nici o problemă, vine răspunsul prompt
- ce sumă mi-a blocat pe card? doar 300 euro sunt suficienți, restul e acoperit de asigurarea lor, deja inclusă în cost… nici vorbă de asigurări suplimentare
- păi am și eu asigurare… da, îmi explică el dacă paguba e sub 300 euro, ei îmi rețin banii din garanție iar eu voi fi despăgubit de asigurarea mea (dacă știam că plătesc 132 $ asigurare pt. pagubă maximă de 300 Euro – probabil că nu o mai făceam)
Așa că îi mulțumesc tipului și plec zâmbind în continuare spre colegul lui din parcare, de unde urmează să iau mașina.
4. Preluarea mașinii de închiriat
Tipul din parcarea Europcar, și el simpatic și vorbind o engleză bună îmi arată mașina care pare nouă și îmi spune să verific dacă rezervorul e plin. Deschid ușa și simt mirosul de mașină nouă… Pun contactul și văd că într-adevăr e nouă-nouță, are numai 5000 km rulați, probabil sunt cam al treilea client. Rezervorul e plin, bineinteles.
Reamintindu-mi ce am citit pe forum, încep să inspectez atent mașina, uitându-mă atent după zgârieturi în plus față de cele din contract… nu le văd nicăieri nici măcar pe cele notate în contract. Verific plăcuțele cu numărul de înmatriculare… e mașina care trebuie, dar lipsesc zgârieturile. Nelămurit, mă întorc la tipul din parcare și îi spun că nu văd niciunde zgârieturile din contractul rent-a-car. El râde amuzat și îmi spune că nu sunt decât zgârieturi superficiale care abia dacă se disting cu ochiul liber, nu e de mirare că nu le văd. Ei le trec acolo pentru clienții mai tipicari care vin probabil cu microscopul în vacanță. Apoi îmi arată un banner cu poze de zgârieturi: pentru genul asta de zgârieturi superficiale nu te penalizează cu nimic, fac parte din uzura normală a mașinii… doar să nu accidentezi mașina că atunci îți rețin bani pentru reparație. Îi mulțumesc și dau să plec dar tipul vine după mine și îmi dă cadou o umbrelă de plajă lăsată probabil de alt client. Ce sa mai zic? Merci frumos si la revedere. Am urcat bagajele și…. Începe vacanta!
4. La drum
Urmează 12 zile de alergat Lancia Y de-a lungul a 1500 km, timp în care masina a mers impecabil, fără nici o problemă, parcurgând tot felul de drumuri: pe autostrada la viteză mare, pe serpentine strânse în munți si pe drumuri neasfaltate în cautarea unor plaje sălbatice.
Atenție la benzinării: în Italia multe benzinării sunt automate, fără niciun angajat. Există un fel de ATM (bancomat) în care bagi banii numerar sau plătești cu card-ul, apoi apeși butonul cu numărul pompei de la care dorești să alimentezi. Alimentezi apoi și pompa se oprește exact când atinge suma pe care ai plătit-o în avans. De obicei sistemul funcționează OK dar … mi s-a întâmplat de 2 ori să plătesc mai mult benzină decât a încăput fizic în rezervor, caz în care primești o chitanță cu un cod de bare pt. credit, pe care îl poți folosi la următoarea alimentare 🙂 În primul caz am intrat în barul de lângă benzinărie și cei de acolo mi-au plătit ei suma în schimbul bonului. În cel de-al doilea caz, cei de la bar au zis că nu sunt afiliați cu stația de benzină (un Agip rătăcit prin munți) și să păstrez bonul pentru următoarea alimentare. Pentru că a doua zi zburam acasă și nu am mai găsit niciun Agip în drum spre aeroport, am făcut cadou bonul de 9 euro tipului de la rent-a-car. Credeam că o să se bucure, dar surpriză: a zis că îl dă și el mai departe cuiva care are drum pe acolo, pentru că benzinăria respectivă e prea departe (vreo 200km) și l-ar costa mai mult să conducă până acolo decât benzina pe care o cumpăra cu bonul respectiv. Aparent, bonul se putea folosi numai în benzinăria unde a fost eliberat, nu în orice Agip…
5. La finalul vacanței
Am predat mașina duminică la ora 13 (angajații erau la program) fără nici o problemă, am descărcat cele 4 trolere și ne-am suit în avion. Umbrela am lăsat-o și noi pentru următorii clienți. Fix trei zile mai târziu am primit pe card înapoi de la firma rent-a-car cei 300 de euro care fuseseră reținuți ca garanție.
Concluzia:
Încă nu știu care este motivul pentru care experienta noastră a fost atât de bună și de diferită față de alții. Poate ca multe firme mici, locale de rent-a-car din Italia tind sa fie mai neserioase sau poate ca am nimerit eu fix comentariile celor mai ghinioniști clienți. Cert este că:
– firma Europcar este cu siguranță una serioasă, cu angajati cinstiți și binevoitori și v-o recomand din toata inima; le-am lăsat personal un review de 5 stele pe Google 🙂
– merita să rezervați mașina de la Europcar printr-un site internațional gen Expedia.com sau Orbitz.com, care va poate oferi preturi semnificativ mai avantajoase decât site-ul lor oficial
Despre Travelkit
Travelkit este magazinul online specializat în bagaje de avion și accesorii de călătorie.
Aboneaza-te la newsletterul Travelkit pentru a fi la curent cu toate noutățile din domeniu. În plus, vei putea descărca gratuit „Ghidul Zborurilor Low-Cost – Ediția 2018” care conține informațiile esențiale despre zborurile low-cost: limitări bagaje, taxe suplimentare, reglementări de securitate și vamale.
